Doamna Avram si-a dat nume la vacute.
La poalele Pietrei Craiului e acelasi fan ca atunci cand a aparut fanu.’
Casa ei e casa mamei ei, iar mama ei are locu’ de casa de la un unchi care o iubea foarte mult.

Afumatoarea ei e culmea sofisticaraei: patru pereti din lemn de brad mancati de vreme, cu niste rafturi inautru. Pe jos, pe pamant, tine un foc mocnit din crengi tinere de brad, iar bradu’ si peretii astia erau tot in fundu’ curtii cand a aparut ea pe lumea aia, a ei – ca nu seamana deloc cu lumea noastra.

CASUL EI AFUMAT e posibil sa fie mai putin sarat, mai mult legat decat al celui care l-a facut primu’ – nu bag mana in afumatoare, dar are sigur un continut cultural ridicat!
Asta face doamna Avram: plamadeste patrimoniu in roti si-l afuma!